Home / Romanian / Biblia Cornilescu / Web / Marcu

 

Marcu, Chapter 7

7:1 Fariseii şi câţiva cărturari, veniţi din Ierusalim, s-au adunat la Isus.
7:2 Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate.
7:3 Fariseii, însă, şi toţi Iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor.
7:4 Şi când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor.
7:5 Şi Fariseii şi cărturarii L-au întrebat: Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?
7:6 Isus le-a răspuns: Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
7:7 Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.
7:8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.
7:9 El le-a mai zis: Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.
7:10 Căci Moise a zis: Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta; şi: Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.
7:11 Voi, dimpotrivă, ziceţi: Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: Ori cu ce te-aş putea ajuta, este Corban, adică dat lui Dumnezeu, face bine;
7:12 şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.
7:13 Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!
7:14 În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine, şi le-a zis: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi.
7:15 Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om, aceea-l spurcă.
7:16 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.
7:17 După ce a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta.
7:18 El le-a zis: Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară, nu-l poate spurca?
7:19 Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi este dat afară în hazna? A zis astfel, făcând toate bucatele curate.
7:20 El le-a mai zis: Ce iese din om, aceea spurcă pe om.
7:21 Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,
7:22 furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.
7:23 Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru, şi spurcă pe om.
7:24 Isus a plecat de acolo, şi S-a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo; dar n-a putut să rămână ascuns.
7:25 Căci îndată, o femeie, a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, şi a venit de s-a aruncat la picioarele Lui.
7:26 Femeia aceasta era o grecoaică, de obârşie Siro-feniciană. Ea îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei.
7:27 Isus i-a zis: Lasă să se sature mai întâi copiii; căci nu este bine să iei pâinea copiilor, şi s-o arunci la căţei.
7:28 Da, Doamne, I-a răspuns ea; dar şi căţeii de sub masă mănâncă din fărâmiturile copiilor.
7:29 Atunci Isus i-a zis: Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiica ta.
7:30 Şi când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; şi ieşise dracul din ea.
7:31 Isus a părăsit ţinutul Tirului, şi a venit iarăşi prin Sidon la marea Galileii, trecând prin ţinutul Decapole.
7:32 I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună mâinile peste el.
7:33 El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi, şi i-a atins limba cu scuipatul Lui.
7:34 Apoi, Şi-a ridicat ochii spre cer, a suspinat, şi a zis: Efata, adică: Deschide-te!
7:35 Îndată, i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba, şi a vorbit foarte desluşit.
7:36 Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult.
7:37 Ei erau uimiţi peste măsură de mult, şi ziceau: Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi să vorbească.