Home / Romanian / Biblia Cornilescu / Web / Marcu

 

Marcu, Chapter 5

5:1 Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul Gadarenilor.
5:2 Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat.
5:3 Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.
5:4 Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâini, dar rupsese cătuşele şi sfărâmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli.
5:5 Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre.
5:6 Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat,
5:7 şi a strigat cu glas tare: Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!
5:8 Căci Isus îi zicea: Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!
5:9 Care-ţi este numele? l-a întrebat Isus. Numele meu este Legiune, a răspuns el, pentru că suntem mulţi.
5:10 Şi Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela.
5:11 Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păşteau.
5:12 Şi dracii L-au rugat, şi au zis: Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.
5:13 Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s-a repezit de pe râpă în mare: erau aproape două mii, şi s-au înecat în mare.
5:14 Porcarii au fugit, şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat.
5:15 Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat.
5:16 Cei ce văzuseră cele întâmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii.
5:17 Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.
5:18 Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El.
5:19 Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: Du-te acasă la ai tăi, şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul, şi cum a avut milă de tine.
5:20 El a plecat, şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.
5:21 După ce a trecut Isus iarăşi de cealaltă parte, cu corabia, s-a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lângă mare.
5:22 Atunci a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntaşul s-a aruncat la picioarele Lui,
5:23 şi I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască.
5:24 Isus a plecat împreună cu el. Şi după El mergea mult norod şi-L îmbulzea.
5:25 Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge.
5:26 Ea suferise mult de la mulţi doctori; cheltuise tot ce avea, şi nu simţise nici o uşurare; ba încă îi era mai rău.
5:27 A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime, şi s-a atins de haina Lui.
5:28 Căci îşi zicea ea: Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.
5:29 Şi îndată, a secat izvorul sângelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală.
5:30 Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El; şi, întorcându-Se spre mulţime, a zis: Cine s-a atins de hainele Mele?
5:31 Ucenicii I-au zis: Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte, şi mai zici: Cine s-a atins de Mine?
5:32 El se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.
5:33 Femeia, înfricoşată şi tremurând, căci ştia ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui, şi I-a spus tot adevărul.
5:34 Dar Isus i-a zis: Fiică, credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace, şi fii tămăduită de boala ta.
5:35 Pe când vorbea El încă, iată că vin nişte oameni de la fruntaşul sinagogii, care-i spun: Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învăţătorul?
5:36 Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: Nu te teme, crede numai!
5:37 Şi n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.
5:38 Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, şi pe unii care plângeau şi se tânguiau mult.
5:39 A intrat înăuntru, şi le-a zis: Pentru ce faceţi atâta zarvă, şi pentru ce plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme.
5:40 Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, şi pe cei ce-L însoţiseră, şi a intrat acolo unde zăcea copila.
5:41 A apucat-o de mână, şi i-a zis: Talita cumi, care, tălmăcit, înseamnă: Fetiţo, scoală-te, îţi zic!
5:42 Îndată fetiţa s-a sculat, şi a început să umble; căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi.
5:43 Isus le-a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta; şi a zis să dea de mâncare fetiţei.